Este un subiect inepuizabil în păreri şi soluții.
Iată câteva idei din experiența mea de micromanager.
Înainte să accept poziția de Manager Adjunct, am primit oferte pentru Manager şi COO. Tentație mare insă le-am refuzat, nu eram pregătit.
Funcția de adjunct mi-a asigurat tranziția lină de la Specialist la Manager. Cum aşa?
❗️60% ca Adjunct încă aveam sarcini de Specialist
❗️40% învățam să fiu Manager
✔️Acei 60% îmi dădeau o anumită confidență față de echipă pentru că:
- eram prima persoană la care se căuta sfat tehnic;
- ştiam exact problemele tehnice cu care se confrunta echipa şi adresam acțiuni imediate împreună cu ei;
- transferam toate cunoştiințele mele ce consideram că sunt necesare echipei pentru a fi autonomă şi performantă;
✔️Acei 40% imi dădeau autoritate față de echipă pentru că:
- învățam să negociez/mediez/impun decizii;
- învățam să deleg şi echipa nu refuza preluarea;
- mă forțau să las deprinderile de specialist şi să le adopt pe cele de manager;
Ca Specialist, e posibil ca micromanagementul să fie "în sânge", nu e greşit doar că nu trebuie să rămână acolo, e doar o treaptă naturală în creştere.
Când conducerea işi asumă un Manager "bobocel" trebuie să ofere sprijin ca 🐤 să se maturizeze, indiferent de vârsta lui.
Multă răbdare şi solidaritate tuturor!
P.S.: dacă te lupți cu "dependența de micro", scrie-mi în privat, îți pot fi de folos;